Modele de instruire

In relatie cu paradigma interpretativ-simbolica, vom folosi modelele de instruire sociocentric si psihocentric, deoarece acestea se bazeaza in continuare pe exploatarea nevoilor elevului, fie in grup, fie individual.

Modelul sociocentric  pune accentul pe dezvoltarea elevului la nivelul grupului, acesta devenind obiectul de instruire, desi, procesul de invatare este individual.In interiorul grupului se folosesc metode ca cooperarea, autoconducerea, dezbaterea, lucrul in echipa, care conduc la consolidarea relatiilor interindividuale si la dezvoltarea unor capacitati individuale( spiritul de echipa, etc.).

Modelul psihocentric vizeaza dezvoltarea individuala a elevului, cultivarea intereselor, dorintelor fiecarui copil in parte, prin utilizarea unor metode specifice, ca munca individuala, jocurile didactice, simularea.

Atat scoala, cat si profesorul au rol de indrumare, de sprijin , in vederea dezvoltarii cognitive a elevilor.

Printre avantajele utilizarii celor doua modele , se evidentiaza, pentru fiecare in parte, astfel:

Modelul sociocentric pune accentul pe dezvoltarea libera  a elevului consolidand in acelasi timp relatiile interpersonale  in intermediul grupului, astfel il  ajuta  pe individ sa-si formeze  deprinderi de autoconducere,  vizand insa performanţa şi succesul social.Un alt avantaj il constituie competitia care ii stimuleaza pe elevi sa-si foloseasca potentialul la maxim, aceasta apare intre membrii grupului, sau intre grupuri ajutandu-I pe elev sa-si sporeasca increderea in sine.Dezbaterile pot fi un al treilea avantaj deoarece ajuta la construirea unor argumente solide si sustinerea ideilor in care elevii cred, acestea ii ajuta pe elevi sa gaseasca avantajele si dezavantajele temelor dezbatute.

Modelul psihocentric are  ca punct forte cunosterea individualitatii fiecarui elev  prin stimularea capacitatilor sale intelectuale.Prin intermediul jocurilor starneste curiozitatea elevilor si dorinta de a lua parte la procesul de invatare. De asemenea ajuta elevul sa-si dezvolte gandirea in ritmul propriu prin invatare individuala.
Desi asemanatoare si  utile in procesul invatarii, cele doua modele prezinta si o serie de limitari ce intervin in parcurgerea si derularii temei alese.

Tinand cont ca modelul sociocentric presupune lucrul in echipa , la nivelul clasei, acesta nu permite dezvaluirea in totalitate a capacitatilor individuale, nu se muleaza personalitatii fiecarui elev ( unii lucreaza mai bine in mod individual si obtin rezultate mai bune pe baza studiului facut acasa).Totodata, aprecierea eforturilor individuale de catre evaluator este ingreunata, deoarece rezolvarea sarcinilor si prezentarea concluziilor se face la nivel de grup.

Modelul psihocentric, bazat pe individualitate, reduce rolul profesorului la ghid de instruire, la manager al clasei, fiind cel care prezinta o problema si asteapta ca rezolvarea sa vina de la elevii sai, prin efortul lor intelectual si spontaneitatea lor si totodata fiind cel care evalueaza aceasta rezolvare.Din acest punct de vedere, evaluarea este ingreunata deoarece implica mult timp( este evaluat fiecare raspuns in parte/corectat/punctat, etc).Nefiind promovat lucrul in echipa, se poate ajunge la o stare de competitie si chiar conflict la nivelui clasei: prin sustinerea si promovarea punctelor proprii de vedere,  se poate ajunge la conflict de opinii, contradictie, etc.

In sustinerea temei noastre “Procese reglatorii” vom tine  cont atat de avantajele , cat si de limitarile celor doua modele de instruire si vom incerca pe cate posibil imbinarea lor intr-o forma avantajoasa si constructiva pentru elevi.